Uitarea parolei de la Gmail poate fi o experienta traumatizanta. Pe langa faptul ca pierzi o groaza de timp, mi se pare si extrem de obositoare. Eu astazi mi-am irosit3 ore din viata(degeaba urma sa aflu) incercand sa imi recastig accesul la e-mail.

Soc si groaza

Experienta mea de blogger se intinde pe multi ani si proiecte duse la capat pana cam pe la jumatate. Am incercat tot felul de variante, pe tot felul de platforme. De la clasicul WordPress, cu gazduirea lor si promisiunea ca pe mine nu o sa mai doara capul cu detaliile tehnice, WordPress.org si durerile de cap cu instalarea, mentinerea si optimizarea blogului, pe langa tentativele de a scrie zilnic, My Diary si acum pe Blogger. Sincer, nu am ajuns la nici o concluzie, dar m-am ales cu nenumarate conturi de e-mail, adrese de blog si idei raspandite in 50 de fragmentele.

Astazi, m-am gandit, ca poate ar fi momentul sa fac putina ordine. Sa iau tot ce e mai bun din fiecare si sa unesc bucatelele intr-un intreg, un ceva mai consistent si, sper eu, de durata. Insa! Cand dau sa ma autentific(da, da, azi urla romanismul in mine) pe WebMaster Tools de la Google, Soc si groaza!: parola era gresita. Ma gandesc „ma, e imposibil, eu nu imi uit niciodata parola. Chiar daca e aparent un sir de minuscule, majuscule, caractere speciale si cifre la intamplare, in capul meu are sens. Stiu exact ce inseamna. Asa, ca mai incerc odata. Si cum, de, daca parola gresita este introdusa fara sa se schimbe nimic, tot gresita ramane, evident ca am primit acelas mesaj. MERDE!(na, ca nu mai sunt romanofil! SAC!).

Chiar daca in teorie, nu este posibil sa iti recuperezi parola(niciodata nu inteleg de ce serviciul se numeste „password recovery” ca nimeni nu ti-o da inapoi), stiam ca trebuie sa existe pe undeva, bine ascuns, o chestie cu care sa imi resetez parola. Si l-am gasit. Un mare helpfile care in senta, ma punea sa aleg unde mai exact intampin probleme la autentificare. Aleg eu frumos „can’t remember my password”, ma baga sa scriu o adresa de e-mail la care sa ma contacteze in caz de necesitate si vine prima intrebare halucinanta: „care este ultima parola pe care v-o amintiti”. Ma Ghita, eu nu mi-am schimbat parola. Tot aia e, pe care surpriza! Nu o stiu. Dau sa trec peste, imi zice ca e un camp obligatoriu. Trec parola mea usuala. si ura, am trecut mai departe.

Un nou formular. O noua intrebare halucinanta: „cand v-ati accesat cu succes ultima data contul?” „Tu chiar iti bati joc de mine, nu? Nu stiu, acum cateva luni, sau saptamani? Sau dracu sa-i pieptane, ca deobicei calculatorul meu se autentifica singur nu stau eu sa pun parole pe tot felul de siteuri putin importante.” Trec si eu ce mi-a venit in minte. Ziua, luna anul. „Bine naibii ca nu m-a intrebat si ora, ca atunci chiar ca razuiam sfecla”.

”Cand v-ati creat contul?” Anul trecut. „luna” era primavara, sa ma gandesc… martie” „continue” si „pa si la gara”

”Numiti maxim cinci persoane(adrese de e-mail) cu care ati comunicat frecvent” „Hoooo, my God, Hooo my God, nici nu am cinci. Foloseam adresa aia doar ca sa primesc notificari de la WordPress cand aveam comentarii noi de moderat, sau cand primeam cate un like de la un alt blogger”. Dau un search repede pe Google, gasesc adresa respectiva de e-mail, o trec acolo fericit si dau sa merg mai departe.

”nu, nu, stai asa” „cee?” „Numeste 5 labeluri pe care le-ai pus e-mailurilor” „Domnule Goo-goo, in viata mea nu am folosit chestia aia. Nici pe e-mailul asta, nici pe alte e-mailuri! Zero, none, nada, rien, nothing!” Las campul necompletat si, sperand ca nu se prinde, dau continue.

”Alegeti ce alte servicii Google folositi” „Doar Gmail! Si ma gandesc serios sa renunt si la asta!” Bifez Gmail si vreau sa dau next cand ma intreaba: „Si, cand este ultima data cand l-ai folosit?” „Pei, domnule Geniu, cam tot pe atunci cand mi-am uitat si parola! Surprinzator, nu?”

Intre extaz si agonie

Luminita de la capatul tunelului, salvarea sufletelor noastre, ispasirea prin credinta, abnistitia suprema! Butonul de finish!

Ne pare rau, dar datele oferite de dumneavoastra nu corespund cu datele contului pe care doriti sa il deblocati. Va rugam sa incercati inca odata, acordand mai multa atentie detaliilor” Blestem si suferinta, nu se poate asa ceva!

Bitii lui Sisif

Si, nevrand sa ma dau batut, am mai trecut inca odata prin toata experienta traumatizanta. Si inca odata… si inca odata… si… inca… odata… De fiecare data, incercam sa gasesc date relevante, mailuri sau mesaje trimise de pe alte conturi, statistici de pe bloguri, orice imi putea fi de folos ca sa imi redobandesc accesul la adresa de e-mail.

Si succesul se va afla in renuntare

Dupa trei ore, m-am dat batut. „Tu, tu, tu blestemat de Google fii blestemat! Sa arzi in focul formatarii si a demagnetizarii! Ma dau batut, drace cu chip de discheta!” Am inchis tabul cu pagina de „password recovery(pe dracu)” si m-am intors pe pagina initiala de log in unde, zambind cu o sclipire de cursor sagalnic, ma astepta adresa mea de e-mail… scrisa gresit cu doi de „t”

Sfarsit

Share: