Întâmplător am stat ieri până foarte târziu. Aveam de terminat o carte pe care mă chinuiam de trei zile să o citesc. Şi cum mai făceam eu câte o pauză, din două în două ore, am putut observa evoluţia statusurilor de pe Facebook.

  • 22:00. Ouă de Paşte, iepuraşi drăguţi şi mesaje de gospodine. Ce să zic, încântător. Femeile din România se înspiră de la Elena Udrea cum să facă Pască, dar se miră că nu le iese. N-are importanţă, nici Lenuţei nu i-a ieşit.
  • 00:00. Toată lumea este la Biserică. Şi cu toate astea, toţi scriu mesaje pe Facebook. Inspiraţie divină se pare. Iisus şi învierea au devenit timp de 5 minute cel mai apreciat subiect din România. Oare prin ce număr de prestidigitaţie reuşesc să ţină lumânarea, cartea de rugăciuni şi telefonul pe care scriu?
  • 01:00. Întoarcerea spre cele lumeşti. A început timid, un check in la fiecare zece postări despre „lumina sfântă”, după care barajele s-au rupt şi puhoaie de checkinuri în cluburi. De mult nu am mai văzut aşa mobilizare generală. Parcă lumea o luase razna. Ziceai că sunt reduceri la H&M. Toţi sărbătoreau terminarea postului şi mult râvnitul verde la carne.
  • 03:00. „lumina sfântă” a fost dată uitării. Iepuraşii şi-au tras urechile în jos, fustele mai sus şi şi-au mutat reşedinţa din Casă Domnului în casa din Holmby Hills. E timpul ca să ne trezim din amorţeală fetelor, readuceţi toate simţurile la viaţă!
  • 05:00. M-am culcat.
  • 12:00(duminică). M-am trezit. Inflaţie de Hristos a înviat. Paradoxal, nimeni nu răspunde. De parcă toţi vor să fie primii şi singurii. Veşnica îmbulzeală. Îmi aduce aminte de o postare a lui Arhi, ultimul paragraf:

    Tu când ai dat ultima oară mai departe (share sau tweet sau mail sau whatever) un articol care ți-a plăcut fără să fie scris de tine?

Share: