Primul sărut

Mă, eu nu prea înţeleg nebunia asta cu pupăceala. Cred că ăsta este unul dintre motivele pentru care 9 din 10 relaţii eşuează pentru mine. Dar să vă spun despre primul meu sărut:

Aveam 7 ani. Precoce, voie mare. Aveam şi o vecină, cam de aceeaşi vârstă. Ea se uita la telenovele, eu la revistele la care nu aveam voie să mă uit.

Ea sărea coarda, eu săream coarda, ca un dur.
Ea îmi spunea ce să fac, eu faceam, că dacă nu, se punea pe plâns. Ce mai, relaţia perfectă.

Ei, într-o zi, ne jucam cu păpuşile (gura, gura! Să nu aud vreun comentariu!). Mă întreabă pe nepusă masă dacă mă uit la telenovele. I-am spus că nu. Ea mi-a zis că ar trebui. I-am promis solemn că o să o fac, dacă îmi dă un motiv. „Că oamenii se pupă”.
Asta nu prea suna a motiv, dar totuşi am dat din cap. M-a întrebat dacă vreau să mă pupe. I-am zis că nu. Ea m-a pupat, ca-n filme. Mie mi s-a părut scârbos şi am luat-o la fugă.

Mi-a urlat că sunt un prost. Eu am întors capul, m-am împiedicat şi am venit in mufă. Ea m-a prins şi a început să mă pupe. Atâta salivă pe faţa mea nu am avut nici când stăteam în prima bancă şi vorbea proful de istorie.

Am reuşit să scap. M-a prins, am scăpat din nou. Am întrat cu capul într-un gard. Era să mă prindă. Am sărit gardul, am ajuns pe câmp. M-am ascuns în porumb. M-a găsit. Mi-a zis că dacă mă las să mă pupe, îmi arată cum face pipi. Am pupat-o. Parcă nu mai era aşa scârbos.

Mi-a zis că sărut bine. Eu voiam să mai facă pipi. M-a întrebat dacă vreau să mă căsătoresc cu ea. Suna promiţător, dar i-am mărturisit că nu sunt pregătit. Eram foarte serios şi ca orice băiat de 7 ani gândeam în perspectivă. M-a pupat din nou. Începeam să întrăm în rutină.

Ne-am întors acasă ţinându-ne de mână. De a doua zi, trebuia să mă apuc de casă.

Dimineaţa m-am trezit cu Herpes.”Of Sorine, 7 ani şi deja eşti bătrân, sub papuc, căsătorit şi bolnav. Şi toate de la un sărut”.

De atunci, fug de pupat ca dracu de tămâie.

Share: