Ceasca de cafea patrata

Sunt lucruri unde aspectul este important şi altele unde utilitatea trebuie să fie prioritară. Ceştile spre exemplu. Nu spune nimeni că nu trebuie să aibă valoare estetică, dar ordinea ar trebui să fie ergonomie şi aspect nu aspect şi ergonomie.

Mă scot din sărite ceştile pătrate. Mă scot din minţi. Este o ceaşcă, este făcută să bei din ea. Fără efort, fără numere de prestidigitaţie. Pur şi simplu, o apuci de toartă, o duci la gură şi bei, atât.

De ce şi-or fi complicat unii existenţa? Adică, la banala ceaşcă rotundă, poţi să bei în orice poziţie. Important este să nu o ţii cu fundul în sus, restul este pur şi simplu banal.

La ceaşca pătrată însă, trebuie să bei pe colţ. Serios, aţi încercat vreodată să beţi de pe marginea dreaptă? E aproape imposibil. Îţi curge pe lângă gură dacă nu eşti atent. Şi, toarta, evident, este pusă pe o latură, astfel încât trebuie să o apuci, să ridici cotul, să duci mâna puţin în faţă şi să răsuceşti, ca să vină colţul în dreptul gurii. Ce dumnezeului este toată prostia asta?

Şi dacă asta este enervant, să vedeţi cum este când ai şi farfuriuţa pătrată, cu adâncitura în care trebuie să stea ceaşca tot pătrată.

Ridici, faci gimnastică aia demnă de filmele cu extratereştrii, pui ceaşca jos şi se bălăngăne, pentru că nu este în lăcaşul ei. O învârţi, o răsuceşti şi când nimereşti, spui că ai terminat, îţi dai seama că ai pierdut şirul discuţiei. Te enervezi şi dai să bei din nou. Şi iar începe calvarul.

Ca să nu mai zic de linguriţă. Pătrată sau nu, se loveşte în colţuri când amesteci cu un clinchet deranjant. Îţi dă senzaţia unui obiect prost făcut, erodat de prea multă utilizare sau gândit pentru un cu totul şi cu totul alt scop.

De ce să ne îngreunăm viaţa doar ca să fie la modă? Sunt nişte ceşti pentru numele lui Dumnezeu, nu nişte opere de artă contemporană! Sunt făcute ca să bei din ele, atât. Să bei, să te relaxezi şi să ai ce să spargi când îţi sare câinele în braţe cânt te aştepţi mai puţin şi nimic mai mult!

Share: