Până şi Turcescu e blogger

Şi eu care credeam că Robert Turcescu a atins limita penibilului în momentul în care a vrut să participe la Eurovision. Omul astă este or o creatură omnipotentă, ori o glumă proastă.

În urma tuturor mesajelor, statusurilor şi articolelor partajate atât de draguţ cu mine de către prietenii mei de pe Facebook, am vrut să arunc şi eu un ochi pe blogul marelui Turcescu.

Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos citeva dintre statele de plata, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales sa nu-l tradez pe bunul Dumnezeu si sa fac aceasta marturisire publica. Refuz sa fiu Iuda in fata lui Christos, chiar daca astazi, celor ce vor citi si vor vedea acest text poate ca nu le va fi foarte clar ce se intimpla. Rugati-va pentru mine si cu mine sa fim iertati si izbaviti. Sint pregatit sa indur oprobiul public, il merit, dar sper sa avem parte de legi si de judecatori drepti. Cu Dumnezeu inainte si va fi bine! Va cer iertare tuturor.

Hopaaa! Pe lângă jurnalist, moderator la B1 TV, politician, colonel, ofiţer sub acoperire, muzician şi blogger, se pare că domnul Turcescu este şi un înfocat creştin. Nu m-aş fi aşteptat. Ce surpriză, ce surpriză.

O singura chestie domnule stimat gazetar de mare clasă: în interiorul cuvintelor, de vreo 25 de ani în coace, se scrie cu â şi nu Î. Mai mult, forma corectă pentru verbul „a fi”, persoana I singular este „sunt” şi nu „sânt”, de două ori greşit forma „ssînt”.

Deci, bloggerul nostru este ofiţer sub acoperire al MAPN. O chestie presupus secretă şi care ar trebui să aibă nişte consecinţe dacă te apuci să dai cu goarna în stânga şi în dreapta. De asta tot vorbeşte de puşcărie? Sau gărgăunii lui cu religia au mers atât de departe încât acum visează să devină şi martir? Ce penibil.

Am mai căutat puţin pe internet şi am dat peste un clip cu el, în emisiunea Sorinei Matei de la B1:



N-am avut răbdare să mă uit la mizeria asta (penibil +2) , aşa că am dat peste acest articol pe Hotnews. Foarte pe scurt, îi pare rău, asteaptă să fie judecat şi, (ura!) se retrage (penibil -1). După care, că un copil care îşi ia jucăriile şi pleacă să se joace la scara lui, şi-a scos lavaliera şi a plecat (penibil +2).

Nu ştiu dacă să râd sau să plâng, sincer. Omul ăsta este o parte a jurnalismului românesc. A reuşit să se facă de atâtea ori de căcat că parcă odată în plus nu mai contează. Ofiţer sub acoperire sau nu, ce rost a avut toată această dramă? Îmi aminteşte de o puştoaică de 15 ani care, suferind din dragoste, decide să ne copleşească cu dramatic, cu lacrimi, căinţă şi o ieşire din scenă spectaculoasă. Ce dracului băi Robert, incearcă şi tu să fii bărbat.

Hai, capul sus, urmează să faci un film şi să scrii o carte şi jur că o să mă inchin la icoana ta.

Share: