Alegeri Prezidenţiale 2014

Zilele astea m-am întâlnit cu Viorel şi, dintr-una în tr-alta, l-am întrebat:
– Ia zi bă Viorele, ai fost la vot?
– Am fost Sorine, da, cum să nu mă duc. M-am urcat în tren, mi-am luat acordeonu’ şi m-am dus şi eu să-mi fac datoria de român, că aşa se face, nu?
– Şi cu cine ai votat mă Viorele? Că ţigani de-ai voştri nu au candidat.
– Păi cu cine să votez mă Sorine, zi şi tu?
– Nu ştiu, de asta te întreb…
– Cu Ponta am votat, că aia e, nu ai cu cine, da cu el parcă e mai bine, mă Sorine, că decât ăilalţii.
– I-auzi. Tu l-ai votat pentru nume bă Viorele, lasă că te ştiu eu. Tu eşti mare bagabont.
– Cum adică pentru nume? Da ce are aşa smecher Ponta, că nu prea le am eu cu astea…
– Pei nu îl cheamă şi pe el Viorel, bă Viorele?
– Ah, nu ştiam fratele meu. Să mor dacă ştiam.
– Atunci de ce l-ai votat pe Ponta?

De ce l-am votat pe Ponta. Confesiunile lui Viorel

– Bă Sorine, hai să-ţi zic eu ţie o treabă. Eu am plecat de acasă de când aveam şaişpe ani. Am venit aicia ca să fac şi eu un ban. Tu mă ştii pe mine, să mor io, de când lucrez aicia în Nantes, n-am furat odată. Odată n-am furat, pe lumina ochilor mei şi la copiii mei dacă te mint.
– Da mă, te ştiu.
– Io am muncit cinstit pentru fiecare banuţ pe care l-am luat io. Şi nu mi-a fost uşor. Că, e cald e frig, Viorel e afară cu acordeonul, să fac şi io un ban. Ninge afară, plouă, e furtună, trebuie să ies, că n-am ce face, mă înţelegi tu pe mine? N-am ce face, trebuie să mănânc şi eu, trebuie să mănânce şi ăia micii, asta e. Din asta trăiesc.
– Da mă Viorele, ce dracului, am zis eu ceva?
– Şi, acuma, mi-am făcut şi eu un rost, de 13 ani de când muncesc eu în Franţa. Da, Sorine, nu se ştie niciodată. Acum sunt aicia, mâine ştiu unde o să fiu? Zi tu?
– Da, da, aşa e.
– Poate mâine nu o să mai fie bine în Franţa, nu? Că deja, vezi şi tu, că treaba e nasoală cu ăştia de dreapta care e mai puternici deja.
– Clar.
– Io, sincer acuma Sorine, dacă nu o să mai pot să stau aicia, sau nu mai merge treaba, zi io ce pot să fac?
– Nu ştiu bă Viorele, să înveţi o meserie?
– Da ce n-am meserie? Acordeonul ce este?
– Aşa e.
– Nu mai am 16 ani încă odată, că atunci vedeam io ce fac. Acum trebuie să am grijă bă Sorine. Trebuie să am grijă de mine, de nevastă, de copii.
– Aşa, lasă asta, zi cu Ponta.
– Deci dacă nu mai pot să stau în Franţa, ce mă fac? Că cântecele deja le-am învăţat, limba o ştiu acolo, pe oameni i-am învăţat.
– Nu ştiu, ce te faci?
– Îţi zic io ce mă fac, dacă treaba este nasoală aicia, mă întorc acasă în România.
– Corect.
– Atunci, nu e normal să votez cu Ponta?
– Stai că m-ai pierdut…
– Pei Ponta ne creşte pensii, ne creşte alocaţii, ăia ce ne creşte? Ăilanţii? Nu ne creşte nimic.
– Da mă, dar vă creşte şi impozite…
– Care impozite mă Sorine? Că io nu câştig mult. Fac bani cât dă fiecare acolo. Ce declar ceva? Nu declar nimic. Din partea mea, Sorine, poate să le crească cât vrea el. Să le taie 90% dacă o fi să le taie, pe mine nu mă doare. De la mine n-are ce să taie. Ăştia care câştigă mult da, ăştia da, nu îl vor pe Ponta. Dar oamenii de rând? Ăştia necăjiţi ca mine? Pe cine să voteze? Îl votăm pe el că, vorba aia, ia de la ăştia care face mult, şi mai dă şi la ăştia săracii, dă-i dreacului pe ăia care face bani mulţi, că au de unde.
– Da mă Viorele, dar oamenii ăia care câştigă mult şi muncesc mult.
– Da ce io nu muncesc?
– Munceşti, dar e altceva?
– Pei cum e altceva? Ei muncesc, muncesc şi io. Şi, ce muncesc ca mine? Nu, ei stau într-un birou toată ziua şi aia e. Face cărămizi de bani. Eu stau afară în frig şi în ploaie. Dacă e, câteodată, mai e şi periculos. Că poţi să ştii cu nebunii ăştia care bea şi se urcă la volan? Nu poţi să ştii cu cine ai de a face când lucrezi aşa ca mine.
– Adică, bă Viorele, tu vrei să spui că ţi se pare normal ca unii care au făcut o facultate, care muncesc legal, fac mulţi bani, şi plătesc contribuţii la stat să fie şi mai tare penalizaţi, în timp ce tu primeşti mai mulţi bani?
– Pei ce, nu e aşa? Da, cine i-a pus să facă facultate bă Sorine? Ce io n-aş fi vrut să fac facultate? Aş fi făcut şi io dacă aveam posibilităţi. Ei nu au muncit ca mine de mic. Ei au stat frumos în clase, cu cartea în faţă. Io când îmi rupeam cârca ei ce făcea? Citea. Zi şi tu, cât de greu e să citeşti? Recunoaşte că nu e greu. Şi aşa, trăiesc bine şi trăiesc bine pe cârca mea.
– Pe a ta? Ciudat, credeam că e invers.
– Cum să fie invers? Pei ăştia de la bănci, spre exemplu, ei de la cine ia bani? De la mine, nu? Dacă nu sunt io să le dau bani, ei mor de foame. Şi ăştia de la birouri nu e tot aşa? Tot aşa e bă Sorine, îţi zic io. Noi ăştia de jos, care muncim, noi ţinem ţara asta în picioare bă Sorine. Că ăia de sus… nu îi doare pe ei, ei ştiu doar să facă bani, să ne ia nouă banii şi atâta. Dacă ar trăi ca noi, să vezi cum s-ar schimba toată şmecheria.

Asta este un tip care cântă la acordeon pe străzile Nantes-ului. Adică, el nici măcar nu trăieşte în România şi totuşi „ăia” trăiesc pe spatele lui de neplătitor de taxe.

L-am întrebat odată cam cât câştigă, dar s-a eschivat. Cert este că îşi permite un apartament de 3 camere, un Audi, haine scumpe(„ce să fac bă Sorine, când mă duc la cântări, nu pot să nu mă îmbrac, nu”?) şi gadgeturi de ultimă generaţie.

Şi „ăia” care muncesc trăiesc pe spatele lui?

Am înţeles un adevăr simplu totuşi: campaniile astea electorale, nu înseamnă decât o târguială cu electoratul tău. Trebuie să urmezi doar doi paşi pentru a fi de succes:

  1. Să îţi cunoşti publicul şi alegătorii;
  2. să tai de la cei care şi aşa nu te votează şi să le dai celorlalţi câte o bucată de plăcintă.

Şi aia e, restul e Can-Can.

Voi cunoaşteţi vreun Viorel?

Advertisements
Share: