Oamenii sunt ciudaţi când vorbesc la telefon. Unii sunt neatenţi, alţii sunt de-a dreptul incoerenţi, iar alţii te lasă pur şi simplu mască.

1. Cine?

Vorbeam cu cineva la telefon:

Eu: Am vorbit cu Alex.
Interlocutor: Da?
Eu: Da. Nu prea este bine. Trebuie să se opereze.
Interlocutor: Cine?
Eu(Enervat): Tutancamon, Boss. I-au găsit o tumoare pe creier şi trebuie să i-l extirpeze.

2. Da’ pe tine cum te cheamă?

Mă sună o tănţică de la o bancă.

Ea: Bună ziua.
Eu: Bună ziua.
Ea: Sunt Andreea Popescu de la Banca X. Vorbesc cu domnul Sorin Ţaţa?
Eu: Da. Cu ce pot să vă ajut?
Ea: V-am sunat pentru actualizarea datelor. Aveţi câteva minute?
Eu: Sigur că da.
Ea: Mulţumesc.

Pauză câteva secunde, se auzeau sunete de taste pe fundal.

Ea: Spuneţi-mi numele vă rog.
Eu(enervat): Tyrion Lanister.

3. Când oamenii n-au stradă

Primisem o comandă online. Din toate câmpurile, erau completate doar numărul de telefon, localitatea şi judeţul. Îl sun pe client:

Eu: Bună ziua. Sunt Sorin Ţaţa, în legătură cu comanda dvs de pe BeIndependent.ro.
Client(urlând): Da, spuneţi!
Eu: Am nevoie de câteva date suplimentare, ca să pot face livrarea.
Client: Da!
Eu: Văd aici că apare doar localitatea şi judeţul. Aş avea nevoie şi de numele şi numărul străzii.
Client: Nu am!
Eu(siderat): Mă scuzaţi, nu am înţeles ce aţi spus.(deşi omul îmi urlase clar şi răspicat în ureche).
Client: Nu am stradă, domnule. Nu este stradă!
Eu(şovăitor): OK, şi unde exact ar trebui să ajungă coletul?
Client: Spuneţi-i băiatului că cum(sic) vine pe deneu, după ce trece de primărie, face la dreapta. După ce trece de deal, face la stânga. Acolo este a treia casă pe dreapta.

Şocant, dar „băiatu'” a găsit adresa.

4. Un om ocupat

Într-o sâmbătă, îmi sun un prieten foarte apropiat, Gabi:

Eu: Ce faci, mă?
El: Cartofi prăjiţi.
Eu: nu ai chef să ieşi la o bere?
El: Nu pot(bla-bla-bla).

După fix o săptămână, tot într-o sâmbătă, îl sun din nou pe Gabi:

Eu: Ce faci, mă?
El: Cartofi prăjiţi.
Eu(scos din sărite): Auzi, bă, da’ tu câţi p… mea de cartofi prăjiţi faci?

5. Nu vrea să intre!

Eram la birou. Vine şefu’ şi vorbea cu o colegă:

Şef: L, a întrat e-mailul?
Colega: Nu, domnule X.

Şefu’, nervos, pune mână pe telefon:

Şef: Alo! Auzi, ce Doamne iarta-mă ai făcut, că nu a intrat!

Pauză pentru câteva secunde. Se întoarce către colega mea:

Şef: L, a întrat?
Colegă: încă nu, domnule.
Şef(ţipând în telefon): Auzi, mă, L zice că nu a intrat!
L: Ah, gata domnule. A intrat. Acum a intrat, în secunda asta.
Şef(liniştindu-se): Gata, gata, s-a rezolvat, acum a intrat.


Urmăreşte-mă pe pagina mea de Facebook, Sorin Ţaţa, şi nu uita să distribui acest articol.

Advertisements