Acţiuni: definiţie şi explicaţii pe înţelesul tuturor

 

 

Ce este O acţiune?

O acţiune (cunoscută popular şi sub denumirea de stock) este un titlu care reprezintă dreptul de proprietate asupra unei fracţiuni a unei corporaţii. Acest lucru dă dreptul proprietarului acţiunilor la o parte din activele şi profiturile corporaţiei egale cu numărul de acţiuni deţinute.

Acţiunile sunt cumpărate şi vândute în principal la bursele de valori, deşi pot exista şi vânzări private şi reprezintă baza portofoliilor multor investitori individuali. Aceste tranzacţii trebuie să se conformeze reglementărilor guvernamentale care sunt menite să protejeze investitorii de practicile frauduloase. Din punct de vedere istoric, acţiunile au avut un randament mai mare decât majoritatea celorlalte tipuri investiţii pe termen lung. Acţiunile pot fi achiziţionate de la majoritatea brokerilor online. Investiţiile în acţiuni diferă foarte mult de investiţiile imobiliare.

 

Acţiunile pe scurt

• O acţiune este o formă prin care un individ sau entitate deţine un drept de proprietate proporţional asupra societăţii emitente.
• Corporaţiile emit (vând) acţiuni pentru a strânge fonduri pentru a-şi opera afacerile. Există două tipuri principale de acţiuni: ordinare şi preferenţial.
• Acţiunile sunt cumpărate şi vândute în principal la bursele de valori, deşi pot exista şi vânzări private şi reprezintă baza aproape a fiecărui portofoliu.
• Din punct de vedere istoric, randamentul acţiunilor au depăşit majoritatea celorlalte investiţii pe termen lung

 

Înţelegerea acţiunilor

 

Corporaţiile emit (vând) acţiuni pentru a strânge fonduri pentru a-şi opera afacerile. Deţinătorul de acţiuni (un acţionar) a cumpărat acum o bucată din corporaţie şi, în funcţie de tipul de acţiuni deţinute, poate avea o creanţă asupra unei părţi din activele şi câştigurile sale. Cu alte cuvinte, un acţionar este acum proprietarul companiei emitente. Proprietatea este determinată de numărul de acţiuni pe care le deţine o persoană în raport cu numărul de acţiuni aflate în circulaţie. De exemplu, dacă o companie are 1.000 de acţiuni în circulaţie şi o persoană deţine 100 de acţiuni, acea persoană ar deţine şi ar avea 10% din activele şi câştigurile companiei.

 

Deţinătorii de acţiuni nu deţin corporaţii; deţin acţiuni emise de corporaţii. Dar corporaţiile sunt un tip special de organizaţie, deoarece legea le tratează ca persoane juridice. Cu alte cuvinte, corporaţiile depun impozite, pot împrumuta, pot deţine proprietăţi, pot fi trimise în judecată etc. Ideea că o corporaţie este o „persoană” înseamnă că corporaţia deţine propriile sale active. Un birou corporativ plin de scaune şi mese aparţine corporaţiei şi nu acţionarilor

 

Această distincţie este importantă, deoarece proprietatea corporativă este separată legal de proprietatea acţionarilor, ceea ce limitează răspunderea atât a corporaţiei, cât şi a acţionarului. Dacă corporaţia intră în faliment, un judecător poate dispune vânzarea tuturor activelor sale – dar bunurile dvs. personale nu sunt expuse riscului. Instanţa nu vă poate obliga nici măcar să vă vindeţi acţiunile, deşi valoarea acţiunilor dvs. va fi scăzut drastic. De asemenea, dacă un acţionar major falimentează, nu poate vinde activele companiei pentru a-şi achita creditorii

 

Acţiuni şi capitaluri

Ce deţin acţionarii de fapt sunt acţiuni emise de corporaţie; iar corporaţia deţine activele deţinute de o firmă. Deci, dacă deţineţi 33% din acţiunile unei companii, este incorect să afirmaţi că deţineţi o treime din acea companie; în schimb, este corect să declaraţi că deţineţi 100% din o treime din acţiunile companiei. Acţionarii nu pot face ce doresc cu o corporaţie sau cu activele acesteia. Un acţionar nu poate ieşi cu un scaun, deoarece corporaţia deţine acel scaun, nu acţionarul. Aceasta este cunoscută sub numele de „separarea proprietăţii şi controlului”.

 

Deţinerea de acţiuni vă oferă dreptul de a vota în adunările acţionarilor, de a primi dividende (care sunt profiturile companiei) dacă şi când sunt distribuite şi vă oferă dreptul de a vinde acţiunile altcuiva.

 

Dacă deţineţi majoritatea acţiunilor, puterea dvs. de vot creşte, astfel încât să puteţi controla în mod indirect direcţia unei companii numind consiliul său de administraţie. Acest lucru devine cel mai evident atunci când o companie cumpără o altă companie: cumpărarea clădirii, scaunelor, angajaţilor; cumpără toate acţiunile. Consiliul de administraţie este responsabil pentru creşterea valorii corporaţiei şi adesea face acest lucru prin angajarea de manageri profesionişti sau ofiţeri, cum ar fi directorul executiv sau directorul executiv.

Pentru majoritatea acţionarilor obişnuiţi, a nu putea administra compania nu este o problemă atât de mare. Importanţa de a fi acţionar este că aveţi dreptul la o parte din profiturile companiei, care, aşa cum vom vedea, este fundamentul valorii unei acţiuni. Cu cât deţineţi mai multe acţiuni, cu atât veţi obţine o parte mai mare din profit. Cu toate acestea, multe acţiuni nu plătesc dividende şi reinvestesc profiturile înapoi în creşterea companiei. Cu toate acestea, aceste câştiguri reportate se reflectă încă în valoareaunei acţiuni.

 

Acţiuni ordinare vs. acţiuni preferenţiale

 

Există două tipuri principale de acţiuni: ordinare şi preferenţiale. Acţiunile ordinare dau dreptul proprietarului să voteze la adunările acţionarilor şi să primească orice dividende plătite de corporaţie. Deţinătorii de acţiuni preferenţiale nu au, în general, drepturi de vot, deşi au o creanţă mai mare asupra activelor şi câştigurilor decât acţionarii obişnuiţi. De exemplu, proprietarii de acţiuni preferenţiale (cum ar fi Larry Page) primesc dividende înaintea  acţionarilor ordinari şi au prioritate în cazul în care o companie intră în faliment şi este lichidată.

 

Prima acţiune ordinară emisă vreodată a fost de către Compania Olandeză a Indiilor de Est în 1602.

 

Companiile pot emite acţiuni noi ori de câte ori este nevoie să strângă numerar suplimentar. Acest proces diluează proprietatea şi drepturile acţionarilor existenţi (cu condiţia ca aceştia să nu cumpere nicio ofertă nouă). Corporaţiile se pot angaja, de asemenea, în răscumpărări de acţiuni, care ar aduce beneficii acţionarilor existenţi, deoarece ar face ca acţiunile lor să se aprecieze în valoare.

 

Acţiuni vs. Obligaţiuni

 

Acţiunile sunt emise de companii pentru a strânge capital, vărsat sau acţiona, pentru a dezvolta afacerea sau a întreprinde noi proiecte. Există distincţii importante între dacă cineva cumpără acţiuni direct de la companie atunci când le emite (pe piaţa primară) sau de la un alt acţionar (pe piaţa secundară). Când corporaţia emite acţiuni, o face în schimbul banilor.

Obligaţiunile sunt fundamental diferite de acţiuni în mai multe moduri. În primul rând, deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori ai corporaţiei şi au dreptul la dobândă, precum şi la rambursarea principalului. Creditorilor li se acordă prioritate legală faţă de alte părţi interesate în caz de faliment şi vor fi integral mai întâi dacă o companie este obligată să vândă active pentru a le rambursa. Acţionarii, pe de altă parte, sunt ultimii la rând şi deseori nu primesc nimic, sau simpli bănuţi pe dolar, în caz de faliment. Acest lucru implică faptul că acţiunile sunt investiţii în mod inerent mai riscante decât obligaţiunile