Câinele meu plănuieşte să mă ucidă

Câinele meu este un animal nesimţit. Pe lângă faptul că se cacă în mijlocul horei de ziua mea, mai şi plănuieşte să mă ucidă.

Ieri seara m-am întors din oraş destul de târziu. A fost una din zilele alea când alergi peste tot, iar la sfârşit îţi dai seama că nu ai rezolvat nimic. Ba, în plus, nici peste o budă nu ai dat, aşa că te şi pişi pe tine.

Aşa că fericit nevoie mare, mi-am aruncat încălţările din picioare şi i-am dat un sprint în stilul lui Usain Bolt spre baie.

În holul de la camera mea însă, am pierdut aderenţa şi am derapat într-un drift necontrolat, care a inclus două tamponări uşoare cu peretele din dreapta, un cap în uşa din faţa şi un acroşaj cu clanţa de la uşa din stânga. Noroc că m-am agăţat de calorifer, ca altfel muşcam serios din gresia de pe jos.

Am crezut că înebunesc. Am ieşit de acolo ca după un meci cu Muhammad Ali. Vânătăi, ameţeli, dureri peste tot, un deget luxat, mândria făcută varză şi chiloţii aproape uzi.

Câinele meu, Serghei, stătea liniştit în colţ, se lingea pe bot. Ar fi vrut să râdă, dar cred că nu îşi permitea.

După ce mi-am revenit – şi am fost şi la budă, l-am luat la o discuţie ca de la bărbat la bărbat. Sau, mă rog, de la bărbat la câine.

„Bă băiatule, ia spune-mi tu mie, de câte ori, de câte ori ţi-am spus eu ţie? Este iarnă, înţeleg. Îţi e frig, înţeleg. Ţi-e lene, înţeleg. De aia te-am băgat în casă. Dar, toate au o limită. Nu ţi-am explicat eu clar că bă, e camera ta, este spaţiul tău, înţeleg, dar când îţi vine să te pişi, ieşi afară”!

El s-a uitat la mine meditativ, dând din cap a încuviinţare. Mi-a şi tras o limbă pe faţă.

Articole recomandate de autor

• Povestea sărutului bănăţean sau “ce înseamnă de fapt sex oral, the hard way”
• Dacă uşa este închisă, înseamnă că este ocupat!
• Viaţa la birou:o poveste cu şi despre o lămâie
• Primul Sărut
• Cum am pierdut trenul, uitându-ne la el cum pleacă

„Hai, nu mă lua cu sentimentalisme dintr-astea. Fii tu atent la mine: ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, şi mie o să îmi fie lene, ah? Poate că şi mie mi-e lene să mă dau jos din pat, poate că şi eu sunt obosit, dar m-ai văzut tu vreodată pe mine că mă piş în pat? Cum ar fi. Cum ar fi să zic şi eu „gata frate, ştii ceva, mi-e lene să deschid uşa, mi-e lene să cobor din pat, mă piş pe mine frate”! Ţi-ar conveni? Ar fi frumos”?

Până la urmă am căzut de acord că, până data viitoare, nu o să mai facă. Cică a vrut şi el să facă o glumă, o aroganţă, că el nu crede în precepte de genul „You don’t pee where you sleep”.