Dacă uşa este închisă, înseamnă că este ocupat!

Eram cu un foarte bun prieten într-un local din Bucureşti, celebru pentru zecile de sortimente de bere aduse cam de prin toată lumea, Happy Pub pe numele lui de botez (localul, nu amicul). În perioada aia, ne băgasem în cap să testăm cât mai multe dintre mărcile de bere de la vânzare.

În ziua aia, verificasem, jurizasem şi re testasem prea multe dintre ele.

Ne-am despărţit de la masă şi ne-am dat întâlnire la uşa de la WC-ul localului. Moneda i-a dat câştig de cauză şi el a fost prioritar. Cu încredere, pune mâna pe clanţă şi trage. Cu şi mai multă încredere, trage! Şi trage! Dar uşa, a naibii, nu voia să se deschidă.

Logica omului treaz: Eşti într-un spaţiu public. Te duci la WC. Uşa nu se deschide, în ciuda eforturilor tale titanice. Înseamnă că este ocupat.

Eşti beat: te duci la WC într-un spaţiu public. Uşa nu se deschide. Mai tragi odată. Ce îţi spune creieraşul?
„Bă! S-a înţepenit uşa!” M-a pufnit râsul, un râs cum numai beţivii reuşesc. Genul acela de râs de la care eşti nevoit să te ţii cu mâna de colţul cel mai apropiat şi să îţi sprijini capul de ceva ca să nu cazi.
Eu: „Bă, da prost eşti, cum să se înţepenească uşa! Eşti tu beat”!
L-am împins fără menajamente şi, căzând de acord că îmi cedează prioritatea la closet, pun încrezător mâna pe clanţă şi trag. Şi trag. Şi trag! Nedumerit, las clanţa şi mă întorc spre el:
„Da bă, ai dreptate, s-a înţepenit”.
El: „Cum pula mea bă! Eu mă piş pe mine şi ăştia nu au grijă de un căcat de uşă!”
Eu: „Vorbeşte bă frumos, că nu suntem pe tarlaua lu’ madame mă-ta”!

S-a enervat şi mai rău, şi-a umflat muşchii, şi-a înfipt picioarele în podea şi a tras odată… de două ori… de… hopa, la a treia smucitură, uşa s-a deschis cu tot cu toc.

Înăuntru, un domn. Se pişa, evident.

Faza care ne-a dat nouă însă daună totală, a fost reacţia lui:

Stai liniştit cu căpitanul Picard în mână. Te pişi. În spatele tău, cineva încearcă să smulgă uşa din ţâţâni. Te pişi liniştit în continuare, chiar dacă maimuţele de la uşă ţipă şi se agită ca de lăsatul bananei. Într-un final, uşa se deschide cu forţa. El ce face? Ce face!?

Ţinându-se în continuare de cap. P, se întoarce liniştit şi ne aruncă peste umăr, în silă, un: „ocupat”.

„Trebuie că îţi baţi joc de mine!” I-am urlat eu amicului meu. „cum este posibil aşa ceva?” Ce este în neregulă cu tipul acesta”?

Întâmplător, trecea pe lângă noi un chelner care ne-a văzut cam agitaţi, dansând step în jurul uşii:
„Aveţi nevoie la toaletă”?
„Nu”, i-am răspuns eu încercând să fiu sarcastic. „Eram prin trecere şi dacă tot nu aveam ce face, am zis să ne testăm muşchii la proba de tras de uşă şi, aşa, bonus, să ne rupem în figuri la dans. E sezonul împerecherii la cimpanzei dacă nu ştiai”. I-am zâmbit superior, mândru de cât de deştept am fost io.

Mi-a zâmbit şi el, a ridicat din umeri şi, punându-se în mişcare, s-a întors aşa, în treacăt, şi ne-a spus tot zâmbind:
„Ok, pei, să ştiţi, dacă o să aveţi nevoie pe viitor, mai e o toaletă după colţ”. Şi a plecat.

Ps. De atunci, pe uşa de la Happy Pub, au lipit un mare afiş pe care scrie: „Dacă uşa este închisă, înseamnă că este ocupat”!