Despre destin

Postarea de pe blogul Adelei, scrisoare deschisa fiicei mele, mi-a adus aminte de o întâmplare:

Aveam 11 sau 12 ani. Nu mai ştiu exact, cert este că mă mutasem deja în casa în care locuiesc şi acum. Aveam o vecină, a cărei fata era de aproximativ aceeaşi vârstă cu mine. Tăcută şi foarte timidă, stătea în banca ei fără să lupte să iasă în evidenţă, cum se întâmplă cu copii în partea aia a vieţii.
Fată era şi frumoasă şi desteaptă şi cam tot ce te aştepţi de la o domnişoară binecrescută. Însă eu, mă indrăgostisem de mama ei. Nu prea gândeam în termeni de MILF pe atunci, dar asta era.
De fiecare dată când mă vedea, statea de vorbă cu mine, mă asculta şi îmi dădea impresia că mă consideră egal, că ia de serios tot ce spun. Pentru un copil, asta înseamnă mult.

Doamna a dispărut într-o zi. Ascultând pe la uşi, am aflat din discuţiile părinţilor că este grav bolnavă la spital.

O săptămână mai târziu, a murit.

Nu mi-a venit să cred, totul a fost atât de brusc, de neaşteptat, de incorect. Nu puteam să cred că doamnei aceea draguţe i se poate întâmpla aşa ceva. Adică, văzusem prin filme, auzisem în jurul meu, dar atât. Rămâneau la stadiul de poveşti. Aşa s-a întâmplat şi când tatăl meu s-a operat de inimă şi… şi…

Refuzăm cu obstinaţie să acceptăm că viaţa este la fel pentru toţi. Ne ascundem în nisip, spunându-ne că „nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva”. Doamna Fortuna „Fuck-life” destiny o să fie blândă, o să joace mereu în tabăra noastră.

Ei bine, din când în când, să ştiţi că norocul este politician.

„Era atât de tânără…”, „Avea toată viaţa în faţă”, „Dacă s-ar fi tratat din timp…” Parcă aud şi astăzi comentariile oamenilor. Nu cred în viaţa de apoi, de asta trag cu dinţii de cea pe care o am. „Să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard” îmi este mantra.

Şi ţie ţi se poate întâmpla. Fi prudent, învaţă să previi.

PS. Fiica ei este acum mămică. Are un băieţel. De fiecare dată când ceilalţi îi spun cât de adorabil este, zâmbeşte mândră şi totuşi se observă o reţinere. Aproape învariabil adaugă „Dacă ar fi trăit mama…”