Fonduri mutuale: definiţie şi explicaţii

 

Ce sunt fondurile mutuale?

Un fond mutual este un tip de instrument financiar, creat din sumele de bani colectate de la mai mulți investitori, pentru a investi în titluri de valoare, precum acțiuni, obligațiuni, instrumente de pe piața monetară și alte active. Fondurile mutuale sunt administrate de directori de investiții specializați, care alocă activele fondului și încearcă să câștige capital sau venituri pentru investitorii fondului. Portofoliul unui fond mutual este structurat și administrat astfel încât să îndeplinească obiectivele menționate în prospectul său.
Fondurile mutuale oferă investitorilor mici sau particulari acces la portofolii cu titluri de capital, obligațiuni și alte titluri de valoare, administrate în mod profesionist. Prin urmare, fiecare acționar participă la profitul sau pierderea fondului mutual proporțional cu sumele investite. Fondurile mutuale investesc în numeroase titluri de valoare, iar randamentul este urmărit, de obicei, ca fiind variația în valoarea pe piață a fondului – calculată din randamentele combinate ale investițiilor de bază.

INFORMAȚII ESENȚIALE

  • Un fond mutual este un tip de investiții ce consistă într-un portofoliu de acțiuni, obligațiuni sau alte titluri de valoare.
  • Fondurile mutuale oferă investitorilor mici sau particulari acces la portofolii administrate în mod profesionist, la preț scăzut.
  • Acestea sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de tipurile de titluri de valoare în care investesc, de obiectivele investiționale și de tipul de rentabilitate dorit.
  • Fondurile mutuale percep taxe anuale (numite ”rată a cheltuielilor”) și, în unele cazuri, comisioane, care pot influența rentabilitatea totală.
  • Mare parte din banii proveniți din contribuțiile angajatorilor (opționale) la pensie sunt investite în fonduri mutuale.

Înțelegerea fondurilor mutuale

Fondurile mutuale strâng bani de la publicul investitor și folosesc acești bani pentru a cumpăra alte titluri de valoare, de obicei, acțiuni și obligațiuni. Valoarea unei companii cu fond mutual depinde de randamentul titlurilor de valoare pe care decide să le achiziționeze. Așadar, atunci când cumperi o unitate sau o acțiune dintr-un fond mutual, cumperi randamentul portofoliului său. Sau, mai precis, cumperi o parte din valoarea portofoliului. A investi într-o acțiune dintr-un fond mutual este diferit de a investi în acțiuni de capital. Spre deosebire de acțiunile de capital, participația la un fond mutual nu oferă deținătorilor săi niciun drept de vot. Participația la un fond mutual reprezintă investiții în multe acțiuni diferite (sau alte titluri de valoare), în loc de investiție într-un singur capital.
De aceea, prețul unei unități de fond mutual este valoarea netă a activului (engl. NAV – net asset value) raportată la acțiune, prescurtat, NAVPS. Valoarea netă a activului unui fond este calculată prin raportarea valorii totale a titlurilor de valoare din portofoliu la valoarea totală a acțiunilor inițiale. Acțiunile inițiale sunt cele deținute de toți acționarii, investitorii instituționali și angajații companiei sau persoane din interior. De obicei, unitățile fondului mutual pot fi cumpărate sau răscumpărate ori de câte ori este nevoie la valoarea netă curentă a fondului (NAV), care – spre deosebire de prețul unei acțiuni – nu variază în timpul piețelor de tranzacționare, ci este stabilit la sfârșitul fiecărei zi de tranzacționare. Prin urmare, prețul unui fond mutual este actualizat, de asemenea, atunci când NAVPS (valoarea netă per unitate) este stabilită.
În medie, un fond mutual deține peste 100 de diferite titluri de valoare, ceea ce înseamnă că acționarii unui fond mutual câștigă o importantă diversificare la un preț scăzut. Să luăm în considerare un investitor care cumpără doar acțiuni Google înainte ca firma să aibă un trimestru prost. Acesta are de pierdut o mare parte din valoare, deoarece toți dolarii săi sunt legați de o singură companie. Pe de altă parte, un investitor diferit poate cumpăra unități dintr-un fond mutual care să dețină și o parte din acțiunile Google. Atunci când Google are un trimestru prost, investitorul pierde semnificativ mai puțin, deoarece Google este doar o mică parte din portofoliul fondului.

Cum funcționează fondurile mutuale

Un fond mutual este atât o investiție, cât și o companie. Această natură duală poate părea ciudată, însă nu este nicio diferență față de cum o acțiune AAPL este o reprezentare a companiei Apple. Atunci când un investitor cumpără acțiuni Apple, acesta cumpără deținerea parțială a companiei și activelor sale. Similar, un investitor într-un fond mutual cumpără o deținere parțială a companiei fondului mutual și activelor sale. Diferența este că Apple face afaceri cu tablete și echipamente inovative, în timp ce o companie a unui fond mutual face afaceri din plasarea de investiții.

În general, investitorii câștigă un venit dintr-un fond mutual în trei moduri:
Venitul este câștigat din dividende (pentru acțiuni) și dobândă (pentru obligațiuni) deținute în portofoliul fondului. Un fond plătește aproape tot venitul pe care îl obține în cursul anului deținătorilor fondului sub formă de distribuție. Adeseori, fondurile oferă investitorilor posibilitatea de a primi un cec pentru distribuție, fie de a reinvesti câștigurile și de a primi mai multe unități de fond.
Dacă fondul vinde titluri de valoare al căror preț a crescut, atunci fondul are un câștig. Multe fonduri oferă din aceste profituri și investitorilor, prin distribuție.
Dacă valoarea titlurilor deținute de fond crește, dar acestea nu sunt vândute de către managerul de fond, atunci prețul unităților de fond crește. Îți poți vinde unitățile din fondul mutual pe piață, pentru profit.
Dacă un fond mutual este construit precum o companie virtuală, CEO-ul său (n.tr. engl. Chief Executive Officer; Director Executiv) este managerul de fond, denumit uneori consilier pentru investiții. Managerul de fond este angajat de către un consiliu de administrație și este obligat, legal, să lucreze în interesul acționarilor fondului mutual. Cei mai mulți manageri de fond sunt, de asemenea, deținători ai fondului. Există foarte puțini alți angajați ai unei companii de fond mutual. Consilierul pentru investiții sau managerul de fond poate angaja analiști care să îl ajute în alegerea investițiilor sau să cerceteze piața. Un contabil al fondului este parte din personal, pentru a calcula valoarea netă a activului fondului (NAV), valoarea zilnică a portofoliului, care determină dacă prețul crește sau scade. Fondurile mutuale trebuie să aibă 1-2 ofițeri de conformitate, care urmăresc și asigură conformitatea cu reglementările guvernamentale.
Multe fonduri mutuale sunt parte dintr-o companie mai mare de investiții; cea mai mare are sute de fonduri mutuale diferite. Câteva dintre aceste companii sunt familiare publicului larg, precum Fidelity Investments, The Vanguard Group, T. Rowe Price și Oppenheimer.

Tipuri de fonduri mutuale

Fondurile mutuale sunt împărțite în mai multe tipuri de categorii, în funcție de tipul de titluri de valoare pe care îl au vizate în portofoliile acestora și de tipul de venituri pe care îl urmăresc. Există un fond pentru aproape fiecare tip de investitor sau metodă de investire. Alte tipuri comune de fonduri mutuale includ fonduri monetare, fonduri de sector, fonduri alternative, fonduri Smart Beta, fonduri în funcție de data vizată, chiar fonduri de fonduri sau fonduri mutuale care cumpără unități din alte fonduri mutuale.

Fonduri de capital

Cea mai vastă categorie este cea a fondurilor de capital sau de acțiuni. După cum sugerează numele, acest tip de fond investește, în principal, în acțiuni. În cadrul acestui grup există mai multe subcategorii. Unele fonduri de capital sunt numite după mărimea companiilor în care investesc: capital mic, mediu sau mare (engl. ” small-, mid-, or large-cap”). Altele sunt numite în funcție de abordarea în investiții: creștere agresivă, orientare pe venit, valoare sau altele. Fondurile de capital sunt, de asemenea, clasificate în funcție de investiția în acțiuni autohtone (SUA) sau străine. Există atât de mult tipuri diferite de fonduri de capital, deoarece există atât de multe tipuri diferite de capital. O modalitate excelentă de a înțelege universul fondurilor de capital este acela de a folosi o schemă, ca în exemplul de mai jos.

Ideea prezentată este de a clasifica fondurile atât în funcție de mărimea companiilor în care investesc (piața lor de capital), cât și de perspectivele de creștere ale acțiunilor investite. Termenul de fond de valoare se referă la un stil de investire care urmărește companii de calitate superioară și creștere redusă, care nu sunt favorizate pe piață. Aceste companii sunt caracterizate de rate scăzute de preț-per-câștig (P/E – price-to-earnings), rate scăzute de preț-per-valoare contabilă (P/B – price-to-book) și randamente ridicate ale dividendelor. Dimpotrivă, spectrul reprezintă fonduri de creștere, care urmăresc companii care au avut (sau se așteaptă să aibă) creșteri mari ale veniturilor, vânzărilor și fluxului de numerar. Aceste companii au, de obicei, rate mari P/E și nu plătesc dividende. Un compromis între valoarea strictă și creșterea investiției este un ”amestec”, care se referă pur și simplu la companii care nu sunt nici acțiuni de valoare, nici de creștere și sunt clasificate ca fiind undeva la mijloc.

O altă dimensiune a schemei are de-a face cu mărimea companiilor în care investesc fondurile mutuale. Companiile cu capital mare au o capitalizare de piață mare, cu valori de peste 10 miliarde de dolari. Capitalul de piață este calculat prin multiplicarea prețului de unitate cu numărul de unități inițiale. Acțiunile de capital mare sunt, de obicei, firme recunoscute după nume. Acțiunile de capital mic se referă la acele acțiuni cu o capitalizare de piață de 300 milioane de dolari până la 2 miliarde de dolari. Aceste companii mai mici tind să fie investiții noi, mai riscante. Acțiunile de capital mediu sunt cele cu o capitalizare de piață între cea mică și mare.
Un fond mutual poate combina în strategia sa stilul de investiție și mărimea companiei. De exemplu, un fond de capital mare va urmări companii cu capital mare ce sunt într-o formă financiară bună, dar care au văzut recent prețul acțiunilor scăzând și ar fi plasate în pătratul din stânga sus în schemă (mare și valoare). Reversul ar fi un fond care investește în companii startup din domeniul tehnologic cu excelente perspective de creștere: creștere capital mic. Un astfel de fond mutual s-ar găsi în pătratul din colțul din dreapta jos (mic și creștere).

Fondurile cu venit fix

Un alt mare grup este categoria cu venit fix. Un fond mutual cu venit fix se concentrează pe investiții care plătesc o rată de câștig stabilită, precum obligațiuni guvernamentale, obligațiuni corporatiste sau alte instrumente de creanțe. Ideea este că portofoliul fondului generează venit din dobândă, care ajunge la investitori.
Menționate uneori ca fonduri de obligațiuni, aceste fonduri sunt deseori administrate activ și urmăresc să cumpere obligațiuni relativ subevaluate, pentru a le vinde cu profit. Este foarte posibil ca aceste fonduri mutuale să plătească venituri mai mari decât certificatele de depozit și instrumentele monetare, dar fondurile de obligațiuni nu sunt lipsite de riscuri. Deoarece există multe tipuri diferite de obligațiuni, fondurile de obligațiuni pot varia dramatic în funcție de locul în care investesc. De exemplu, un fond specializat în obligațiuni cu randament ridicat, nedorite, este mai riscant decât un fond care investește în titluri de stat. Mai mult, aproape toate fondurile de obligațiuni sunt predispuse riscului ratei dobânzii, ceea ce înseamnă că dacă rata crește, valoarea fondului scade.

Fonduri mutuale de tip indice

Un alt grup, care a devenit extrem de popular în ultimii ani, se încadrează în categoria ”fonduri de tip indice”. Strategia acestora de investiție se bazează pe convingerea că este foarte greu și deseori scump, de a încerca să învingă piața în mod constant. Deci, managerul fondului de tip indice cumpără acțiuni care corespund cu un indice de piață important, ca S&P 500 sau Dow Jones Industrial Average (DJIA). Pentru această strategie este necesară mai puțină cercetare de piață de la analiști și consilieri, astfel încât sunt mai puține cheltuieli care să micșoreze veniturile înainte ca acestea să ajungă la investitori. Aceste fonduri sunt construite avându-i în minte pe investitorii atenți la costuri.

Fonduri echilibrate

Fondurile echilibrate investesc în categorii hibrid de active, fie acțiuni, obligațiuni, instrumente de pe piața monetară sau investiții alternative. Obiectivul este de a reduce riscul expunerii printre categoriile de activ. Acest tip de fond este cunoscut, de asemenea, ca fond de alocare activ. Există două variante pentru astfel de fonduri concepute pentru a răspunde obiectivelor investitorilor.
Unele fonduri sunt definite de o strategie specifică de alocare, stabilită, astfel că investitorul poate avea o expunere previzibilă la categorii variate de active. Alte fonduri urmează o strategie de procentaje de alocare dinamică, pentru a îndeplini diverse obiective ale investitorilor. Aceasta poate cuprinde să răspundă condițiilor de pe piață, schimbărilor ciclice ale afacerilor sau fazelor schimbabile din viața investitorului.
În timp ce obiectivele sunt similare celor unui fond echilibrat, fondurile cu alocare dinamică nu trebuie să dețină un procent anume din fiecare categorie de active. Managerului de portofoliu îi este dată, deci, libertatea de a schimba ratele de categorii de active după cum este nevoie pentru a menține integritatea strategiei declarate a fondului.

Fonduri monetare

Piața monetară este compusă din instrumente sigure (fără risc), datorii pe termen scurt, cele mai multe fiind titluri de stat. Acesta este un loc sigur pentru plasarea banilor tăi. Nu vei obține venituri substanțiale, dar nu va trebui să te îngrijorezi de pierderea investiției tale. Un venit obișnuit este cu puțin mai mare decât suma pe care ai primi-o în conturi de economii și puțin mai mic decât un certificat de depozit mediu (CD). În timp ce fondurile monetare investesc în active super-sigure, în timpul crizei financiare din 2008, unele piețe monetare au experimentat pierderi peste prețul unității acestor fonduri care, raportat uzual la 1$, a scăzut sub acest nivel.

Fonduri de venit

Fondurile de venit sunt denumite după obiectivul lor: de a obține venituri curente în mod constant. Aceste fonduri investesc, cu preponderență, în stat și creanțe corporatiste de înaltă calitate, deținând aceste obligațiuni până la maturitate, pentru a asigura fluxuri de dobândă. În timp ce proprietățile fondului își pot aprecia valoarea, obiectivul primar al acestor fonduri este de a furniza flux de numerar stabil investitorilor. Prin urmare, publicul-țintă al acestor fonduri este format din investitori conservatori și pensionari. Deoarece produc un venit regulat, investitorii conștienți de fiscalitate își vor dori să evite astfel de fonduri.

Fonduri internaționale/globale

Un fond internațional (sau fond străin) investește doar în active localizate în afara țării de bază. Fondurile globale, în același timp, pot investi oriunde în lume, inclusiv în țara de bază. Este greu să clasificăm aceste fonduri ca fiind mai riscante sau mai sigure decât investițiile locale, dar fondurile locale tind să fie mai volatile și au riscuri politice și riscuri asociate cu o singură țară. Pe de altă parte, acestea pot, ca parte din portofoliul bine-echilibrat, să reducă riscul crescând diversificarea, din moment ce veniturile din țările străine pot fi necorelate cu veniturile de acasă. Deși economiile lumii devin din ce în ce mai conectate între ele, este încă foarte posibil ca o economie de altundeva să performeze mai bine decât economia din propria țară.

Fonduri speciale

Această clasificare a fondurilor mutuale este mai mult o categorie atotcuprinzătoare ce constă în fonduri care s-au dovedit populare, dar nu aparțin automat categoriilor mai rigide pe care le-am descris. Aceste tipuri de fonduri mutuale renunță la o diversificare vastă pentru a se concentra pe un anumit segment economic sau pe o strategie precisă. Fondurile sectoriale sunt fonduri cu o strategie precisă care țintesc sectoare specifice din economie, cum ar fi cel financiar, tehnologic, sănătate și altele. Fondurile sectoriale pot, deci, să fie extrem de volatile, din moment ce acțiunile dintr-un anumit sector tind să fie corelat cu altele. Există o posibilitate pentru profituri mari, dar un sector poate să intre și în colaps (de exemplu, sectorul financiar în 2008 și 2009).

Fondurile regionale facilitează concentrarea pe o zonă geografică a lumii. Acest lucru înseamnă concentrarea pe o regiune mai largă (să zicem, America Latină) sau pe o țară particulară (spre exemplu, doar Brazilia). Un avantaj al acestor fonduri este că facilitează cumpărarea de acțiuni în țări străine, care altfel ar fi foarte dificil sau scump. Precum pentru fondurile sectoriale, trebuie să accepți riscul ridicat de pierdere, care poate apărea dacă o regiune intră într-o recesiune dificilă.

Fondurile cu responsabilitate socială (sau fonduri etice)

Acestea investesc doar în companii care îndeplinesc criteriile anumitor instrucțiuni sau convingeri. De exemplu, unele fonduri responsabile social nu investesc în industrii ”păcătoase”, precum tutun, băuturi alcoolice, arme sau energie nucleară. Ideea este de a obține un randament competitiv, în timp ce se menține o conștiință curată. Alte asemenea fonduri investesc în principal în energie verde, precum energii solară și eoliană, sau în reciclare.

Fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri)

O variantă de fond mutual este un fond tranzacționat la bursă (ETF – exchange traded fund). Aceste mijloace de investiție chiar mai populare atrag investiții și folosesc strategii similare cu fondurile mutuale, dar sunt structurate ca plasamente ce sunt tranzacționate la bursă și au beneficiile caracteristice acțiunilor. De exemplu, ETF-urile pot fi cumpărate și vândute oricând pe parcursul unei zile de tranzacționare. ETF-urile pot fi vândute scurt (engl. sold short) sau cumpărate pe credit (engl. on margin). În mod obișnuit, ETF-urile au taxe mai reduse decât fondul mutual echivalent. Multe ETF-uri beneficiază, de asemenea, de piețele active opționale, unde investitorii pot specula sau influența pozițiile lor. ETF-urile se bucură și de avantajele fiscale ale fondurilor mutuale. Comparativ cu fondurile mutuale, ETF-urile tind să fie mai eficiente din punct de vedere al costului și mai lichide. Popularitatea ETF-urilor este grăitoare pentru versatilitatea și comoditatea acestora.

Taxele asociate unui fond mutual

Un fond mutual împarte cheltuielile asociate în taxele operaționale anuale și taxe de acționar. Taxele operaționale anuale ale fondului sunt un procent anual din fondurilor aflate în administrare, variind de obicei între 1-3%. Acestea sunt cunoscute generic ca rata cheltuielilor. Rata cheltuielilor unul fond este suma comisioanelor de administrare sau consiliere și costurile administrative ale fondului.
Taxele de acționar, care vin sub formă de costuri de vânzări, comisioane și taxe de răscumpărare, sunt plătite direct de investitori atunci când achiziționează sau vând fondurile. Costurile de vânzări sau comisioane sunt cunoscute ca ”încărcarea” unui fond mutual. Atunci când un fond mutual are o încărcare la cumpărare, taxele sunt plătite când unitățile sunt achiziționate. Pentru o încărcare la sfârșit, taxele fondului mutual sunt plătite atunci când investitorul își vinde unitățile.
Totuși, uneori, o companie de investiții oferă un fond mutual fără încărcare, ce nu are niciun comision sau taxare la vânzare. Aceste fonduri sunt distribuite direct de compania de investiții, nu de intermediari.
Unele fonduri aplică taxe sau penalități pentru retrageri anticipate sau vânzarea unităților înainte ca un anumit timp să expire. De asemenea, creșterea fondurilor tranzacționate pe bursă, care au taxe mult mai mici mulțumită structurii de administrare pasivă, a adus o competiție considerabilă pentru dolarii investitorilor. Articole din mass-media financiară privind modul în care rata cheltuielilor unui fond și încărcările pot micșora din ratele venitului au stârnit reacții negative față de fondurile mutuale.

Categorii de unități de fond mutual

Unitățile de fond mutual se împart în mai multe categorii. Diferențele dintre acestea se regăsesc în numărul și valoarea taxelor asociate cu acestea.
În prezent, cei mai mulți investitori cumpără fonduri mutuale cu unități tip-A printr-un broker. Această achiziție include o taxă inițială (încărcare) de până la 5% sau mai mult, la care se adaugă taxe de administrare și taxe pe parcurs pentru distribuții, cunoscute ca taxe 12b-1. În plus, taxele pe unitățile tip-A variază destul de mult, ceea ce poate crea conflict de interes. Consilierii financiari care vând aceste produse își pot încuraja clienții să cumpere ofertele care au comisioane mai mari pentru a își crește propriile comisioane. Odată cu fondurile de încărcare, pentru care se plătesc taxe inițiale, investitorul plătește și aceste cheltuieli pe măsură ce cumpără unități din fond.

Pentru a remedia aceste probleme și a îndeplini standardele regulii fiduciare, companiile de investiții au început să contureze noi categorii de unități, inclusiv unități tip-C, cu ”nivel de încărcare”, care nu au (în general) taxare la inițierea cumpărării, dar au un comision anual de distribuție 12b-1 de 1%.
Fondurile care taxează pentru administrare și alte comisioane atunci când un investitor își vinde unitățile, sunt clasificate ca unități de tip-B.

O nouă categorie de unități de fond
Cea mai nouă categorie de unități, dezvoltată în 2016, este cea de ”unități fără sarcină” (n.tr. engl. ”clean shares”). Acestea nu au încărcare la cumpărare sau taxele operaționale anuale 12b-1. Fondurile americane, Janus și MFS sunt toate fonduri care oferă ” unități fără sarcină”.
Prin standardizarea taxelor, noile categorii îmbunătățesc transparența pentru investitorii în fonduri mutuale și, bineînțeles, îi ajută să economisească bani. De exemplu, un investitor care rulează 10000$ într-un plan individual de pensionare (IRA) cu un fond cu unități ”fără sarcină” poate câștiga aproape 1800$ într-o perioadă de 30 ani, comparat cu un fond mediu cu unități tip-A, conform unui raport din Aprilie 2017 al companiei Morningstar, scris în colaborare de Aron Szapiro – director Morningstar pe politica de cercetare – și Paul Ellenbogen – liderul pe soluții pentru reglementări globale. 2

Avantajele fondurilor mutuale

Există o varietate de motive pentru care fondurile mutuale au fost mijlocul preferat al investitorului individual timp de zeci de ani. Marea majoritate a banilor din fondurile de pensionare sponsorizate de angajator este investită în fonduri mutuale. Mult timp, fuziunile multiple au echivalat cu fondurile mutuale.

Diversificare

Diversificarea – cu alte cuvinte, mixul de investiții și active din cadrul unui portofoliu pentru a reduce riscul, este unul din avantajele investiției în fondurile mutuale. Experții susțin diversificarea ca fiind modalitatea de îmbunătățire a veniturilor portofoliului, odată cu reducerea riscului. Cumpărarea de acțiuni într-o companie individuală și compensându-le cu acțiuni din domeniul industrial, de exemplu, oferă o oarecare diversificare. Totuși, un portofoliu cu adevărat diversificat are titluri de valoare cu diferite capitalizări, industrii și obligațiuni cu emițători și maturități diverse. Achiziționarea unui fond mutual poate aduce mai ieftin o diversificare și mai rapid decât prin cumpărarea de titluri de valoare individuale. Fondurile mutuale mari dețin, de obicei, sute de acțiuni diferite în multe industrii diverse. Nu ar fi pragmatic pentru un investitor să construiască un astfel de portofoliu cu o sumă mică de bani.

Acces facil

Prin tranzacționarea pe bursele principale, fondurile mutuale pot fi cumpărate și vândute relativ ușor, făcând din acestea investiții cu un grad mare de lichiditate. De asemenea, atunci când se vorbește de anumite tipuri de active, precum capitaluri străine sau produse exotice, fondurile mutuale sunt deseori modalitatea cea mai fezabilă – de fapt, câteodată, singura – pentru ca investitorii individuali să poată participa.

Economii semnificative

Fondurile mutuale pot furniza economii semnificative. Prin achiziționarea unuia, investitorul este scutit de numeroase comisioane necesare pentru a crea un portofoliu diversificat. A cumpăra doar câte un titlu de valoare odată duce la taxe de tranzacționare mari, care vor acapara o bună parte din investiție. De asemenea, cei 100$ sau 200$ pe care și i-ar putea permite un investitor să îi investească, nu sunt suficienți pentru a cumpăra un număr întreg de acțiuni, dar vor putea achiziționa mai multe unități dintr-un fond mutual. Denominarea fondurilor mutuale permite investitorilor să profite de strategia de dollar cost averaging (n.tr. strategie prin intermediul căreia se investește o sumă fixă de bani în unitățile aceluiași fond mutual, la intervale regulate de timp).

Deoarece un fond mutual cumpără și vinde cantități mari de titluri de valoare odată, costurile sale de tranzacționare sunt mai scăzute decât cele pe care ar trebui să le plătească o persoană individuală pentru tranzacționarea de titluri de valoare. Mai mult chiar, un fond mutual – din moment ce colectează bani de la mai mulți investitori mici, poate investi în anumite active sau să ocupe poziții mai mari decât ar putea un investitor mic. De exemplu, fondul poate avea acces la IPO (n.tr. Initial Public Offering, acțiuni la preț inițial) sau la anumite produse disponibile doar investitorilor juridici.

Management profesionist

Un avantaj principal al fondurilor mutuale este acela de a nu fi obligat să alegi acțiunile și să administrezi investițiile. În schimb, un manager de investiții profesionist are grijă de toate aceste aspecte, folosindu-se de o cercetare amănunțită și abilități de tranzacționare. Investitorii cumpără fonduri, deoarece, deseori, nu au nici timpul, nici expertiza de a își administra propriile portofolii sau nu au acces la același tip de informații pe care îl are un fond profesionist. Un fond mutual este o modalitate relativ ieftină pentru un investitor mic de a avea permanent un manager care să plaseze investițiile și să le monitorizeze. Cei mai mulți manageri privați, ce nu aparțin niciunei instituții, interacționează doar cu persoane fizice cu venituri mari – persoane cu sume de cel puțin șase cifre disponibile pentru a fi investite. Totuși, fondurile mutuale, după cum s-a menționat mai sus, au cerințe minime mult mai scăzute pentru a investi. Deci, aceste fonduri oferă o modalitate cu preț scăzut pentru ca investitorii individuali să experimenteze și să beneficieze de un management profesionist al banilor.

Varietate și libertate de alegere

Investitorii au libertatea de a se interesa și a selecta dintre manageri cu o gamă largă de stiluri de administrare și obiective. De exemplu, un manager de fond se poate concentra pe valoarea investită, creșterea investiției, piețe dezvoltate, piețe în curs de dezvoltare, venituri sau investiții macroeconomice, printre multe alte stiluri. Un manager poate, de asemenea, superviza fonduri care implică mai multe stiluri diferite. Această varietate permite investitorilor să câștige expunere nu doar cu acțiuni și obligațiuni, dar și cu produse, active străine și proprietăți prin intermediul fondurilor mutuale specializate. Unele fonduri mutuale sunt structurate astfel încât să profite de pe urma unei piețe în picaj (cunoscute ca fonduri ”urs” – ”bear funds”). Fondurile mutuale oferă oportunități pentru investiții străine și autohtone (domestice), care altfel nu ar putea fi accesibile în mod direct investitorilor obișnuiți.

Transparență

Fondurile mutuale sunt supuse reglementărilor din industrie, care asigură răspunderea și corectitudinea față de investitori.

 

Avantaje

  • Lichiditate
  • Diversitate
  • Cerințe minime pentru investiție
  • Administrare profesionistă
  • Varietate mare de opțiuni

Dezavantaje

  • Taxe ridicate, comisioane și alte cheltuieli
  • Prezența ridicată de numerar în portofolii
  • Fără asigurare garantată de stat a fondului
  • Dificultate în compararea fondurilor
  • Lipsa de transparență privind componența fondurilor

Dezavantajele fondurilor mutuale

Lichiditatea, diversitatea și administrarea profesionistă fac din fondurile mutuale opțiuni atractive pentru investitorii tineri, novice și alții particulari, care nu doresc să-și administreze în mod activ banii. Totuși, niciun activ nu este perfect, iar fondurile mutuale au și dezavantaje.

Venituri fluctuante

Precum pentru multe alte investiții fără un venit garantat, există întotdeauna posibilitatea ca valoarea fondului tău mutual să se deprecieze. Fondurile mutuale de capital experimentează fluctuații ale prețului, odată cu acțiunile care alcătuiesc fondul. Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC) (n.tr. Agenția Guvernamentală pentru Garantarea Depozitelor) nu asigură investițiile fondurilor mutuale, așa încât nu există nicio garanție pentru randament cu niciunul dintre fonduri. Bineînțeles, aproape fiecare investiție vine cu un risc asociat. Este important în special pentru investitorii în fonduri mutuale monetare să știe că, spre deosebire de corespondentele bancare, acestea nu vor fi asigurate de FDIC.

Numerarul obligatoriu al fondului

Fondurile mutuale atrag bani de la mii de investitori, astfel încât, zilnic, oamenii aduc bani în fond, dar și retrag din el. Pentru a menține capacitatea de a acoperi retragerile, fondurile țin, de obicei, o mare parte din portofoliile lor în numerar. A avea o sumă mare de numerar este excelent din punct de vedere al lichidității, dar faptul că banii sunt reținuți ca numerar și nu lucrează pentru tine, nu este prea avantajos. Fondurile mutuale cer ca o parte semnificativă din portofoliul acestora să fie ținut ca numerar pentru a putea satisface cererile zilnice de răscumpărare de unități. Pentru a menține lichiditatea și capacitatea de a acoperi retragerile, de obicei fondurile păstrează o mai mare parte din portofoliul acestora sub formă de numerar, decât ar face-o un investitor obișnuit. Deoarece numerarul nu produce venituri, este deseori denumit ”numerarul obligatoriu al fondului” (n.tr. în engl. ”cash drag”).

Costuri ridicate

Fondurile mutuale furnizează investitorilor administrare profesionistă, ceea ce are un cost asociat – acele cheltuieli menționate mai sus. Aceste taxe reduc din câștigul total al fondului și sunt calculate pentru investitorii fondului mutual, indiferent de randamentul fondului. După cum îți poți imagina, în anii în care fondul nu obține bani, aceste taxe majorează pierderile. Crearea, distribuția și administrarea unui fond mutual sunt un demers scump. Totul costă bani, de la salariul managerului de portofoliu până la declarația trimestrială a investitorilor. Aceste costuri sunt transferate investitorilor. Din moment ce taxele variază mult de la fond la fond, omiterea analizei taxelor poate avea consecințe negative pe termen lung. Fondurile administrate active presupun costuri de tranzacționare ce se acumulează pe parcursul fiecărui an. Amintește-ți că fiecare dolar cheltuit pe taxe, este un dolar care nu este investit pentru a crește în timp.

”Răsversificarea” și diluția

”Răsversificarea” – un joc de cuvinte (n.tr. in original, ”diversification” = diversificare; ”diworsification” = worsened diversification = diversificare înrăutățită) – este o strategie de investiție sau portofoliu, care implică o complexitate prea mare, ce poate conduce la rezultate proaste. Mulți investitori în fondurile mutuale au tendința de a super-complica lucrurile. Adică, aceștia achiziționează prea multe fonduri care sunt strâns legate și, ca rezultat, nu ajung să beneficieze de reducerea riscului, care apare odată cu diversificarea. Acești investitori ar fi putut să își expună portofoliul mai mult. La cealaltă extremă, doar pentru că deții fonduri mutuale, nu înseamnă că ai în mod implicit diversificare. De exemplu, un fond care investește doar într-un anumit sector din industrie sau o regiune este în continuare destul de riscant.

Cu alte cuvinte, este posibil să ai venituri scăzute datorită unei diversificări prea mari. Deoarece fondurile mutuale au participații mici în multe companii diferite, venituri mari din câteva investiții nu fac, de obicei, o mare diferență în venitul total. Diluția este, de asemenea, rezultatul unui fond de succes care crește prea mare. Atunci când sunt atrase noi sume de bani în fonduri care au înregistrări puternice, managerul are deseori dificultăți în a găsi investiții potrivite astfel încât noul capital să fie bine utilizat.

Unul dintre lucrurile care pot duce la o ”răsversificare” este faptul că obiectivul unui fond sau alcătuirea acestuia nu sunt întotdeauna clare. Reclamele fondului îi pot induce în eroare pe investitori. Securities and Exchange Comission (SEC) (n.tr. autoritate guvernamentală din SUA, responsabilă de reglementarea pieței titlurilor de valoare și cu protejarea investitorilor) cere ca fondurile să aibă cel puțin 80% din active în tipul particular de investiții sugerat în numele companiei care se ocupă de investiții (n.tr. Dacă numele companiei care se ocupă de plasarea investițiilor este ”ABC Stock Fund” sau ”XYZ Bond Fund”, 80% din investiții trebuie plasate în acțiuni – stock, respectiv în obligațiuni – bond). 3 Totuși, categoriile diferite ce se pot califica pentru procentul de 80% din active pot fi foarte ambigue și cuprinzătoare. Un fond poate, deci, să-i manipuleze pe potențialii investitori prin titlul pe care îl poartă. De exemplu, un fond care se concentrează pe acțiuni congoleze în special, poate fi vândut printr-un titlu extrem de cuprinzător, precum ”Fond Internațional de Tehnologie Avansată” (original, ”International High-Tech Fund”).

Administrarea activă a fondului

Mulți investitori dezbat dacă profesioniștii sunt sau nu mai buni decât tine sau mine la alegerea acțiunilor. Management-ul nu înseamnă ”infailibil” și chiar dacă fondul pierde bani, managerul este totuși plătit. Fondurile administrate în mod activ implică taxe ridicate, dar indici aflați în creștere ai fondurilor pasive au început să câștige popularitate. Aceste fonduri urmăresc un indice precum S&P 500 și sunt mai ieftine de întreținut din punct de vedere al costurilor. Fondurile administrate activ pe mai multe perioade de timp au eșuat în surclasarea indicelui de referință, în special după plata taxelor și comisioanelor.

Lipsa lichidității

Un fond mutual îți permite convertirea unității din fond în numerar oricând dorești. Totuși, spre deosebire de acțiunile tranzacționate pe parcursul zilei, multe răscumpărări ale fondurilor mutuale au loc doar la sfârșitul fiecărei zi de tranzacționare.

Taxe

Atunci când un manager al fondului vinde un titlu de valoare, se activează un impozit pe venit. Investitorii care sunt preocupați de impactul taxelor, trebuie să le aibă în vedere atunci când investesc în fonduri mutuale. Taxele pot fi diminuate investind în fonduri deductibile fiscal sau prin deținerea de fonduri mutuale nedeductibile prin conturi cu plata amânată a taxelor, precum 401(k) sau IRA.
(n.tr. 401(k) – fond de pensionare în SUA, oferit angajaților de către angajator; similar, în România, poate fi considerat Pilonul III, atunci când și angajatorul cotizează. IRA – fond de pensionare în SUA, alimentat în mod privat de către fiecare persoană fizică)

Evaluarea fondurilor

Căutarea de informații și compararea fondurilor poate fi un lucru dificil. Spre deosebire de acțiuni, fondurile mutuale nu oferă investitorilor oportunitatea de a suprapune rata prețului raportat la câștiguri (P/E – price to earnings), creșterea vânzărilor, câștiguri per acțiune (EPS – earnings per share) sau alte date importante. Valoarea netă a activului unui fond mutual poate oferi o bază pentru o comparație, însă, având în vedere diversitatea portofoliului, poate fi dificil să comparăm mere cu mere, chiar și atunci când fondurile au nume sau obiective similare. Doar indicele fondurilor care urmăresc aceleași piețe pot fi cu adevărat comparabile.

Exemplu de Fond Mutual

Unul din cele mai faimoase fonduri mutuale din universul investițiilor este Fondul Magellan de Investiții de Fidelitate (FMAGX – Fidelity Investments` Magellan Fund). Creat în 1963, fondul a avut un obiectiv investițional de creștere a capitalului prin investiții în acțiuni. 4 Zilele de glorie ale fondului au fost între 1977 și 1990, când Peter Lynch a fost manager de portofoliu. Sub conducerea lui Lynch, activele fondului Magellan aflate în managementul său au crescut de la 18 milioane de dolari la 14 miliarde de dolari.5
Chiar și după plecarea lui Lynch, performanța fondului de Fidelitate a continuat în forță, iar activele aflate în administrare (AUM – assets under management) au ajuns la aproape 110 miliarde de dolari în 2000, făcându-l cel mai mare fond din lume. 6 Până în 1997, fondul a devenit atât de mare, încât acesta nu a mai primit noi investitori până în 2008.
Începând cu iulie 2020, Fondul Magellan de Fidelitate are peste 20 miliarde de dolari în active și este administrat de Sammy Simnegar din februarie 2019. 4 Randamentul fondului a fost îndeaproape urmat sau chiar ușor surclasat de indicele S&P 500.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.