Nu gândesc deci, cui îi pasă dacă exist. Întrebări fără logică

Unii oameni jur că nu gândesc când pun o întrebare.

Vorbeam cu cineva pe Skype despre telefoane mobile şi despre tâmpenia asta cu cartele sim de diferite dimensiuni. I-am spus că mă bate gândul să-mi schimb telefonul, dar dacă o fac, ar trebui să îmi găsesc un adaptor să transform cartela mea nano într-un sim normal. El, foarte senin, îmi spune că problema lui este total opusă: i-ar trebui un adaptor cu ajutorul căruia să transforme o cartelă sim normală, într-un nanosim. Pe mine m-a pufnit râsul, crezând că e o glumă. Mi-a luat câteva minute bune să-i explic, după ce mi-am dat seama că este serios, că este fizic imposibil să îndeşi ceva mai mare într-un ceva mai mic. Nu este vorba de tehnologie, ci de pură fizică şi logică.

Nu sunt sigur că a înteles totuşi, l-am cam lăsat nedumerit, mormăind ceva despre sunatul la Orange să se convingă. Oameni buni! Nu vă temeţi să abuzaţi de logică. Serios, e ok. Adică, ştiu că excesele în general dăunează, dar vă garantez eu că gânditul, odată ce te prinzi cum se face, nu este chiar atât de nociv. Adică, e mult mai puţin nociv decât… să mă gândesc… fumatul spre exemplu! Dacă fumaţi, e ok, puteţi si să gândiţi, nu-i bai.

Gânditul nu dă dureri de cap, nici nu provoacă vreun cancer. E ok, nu o să vă alegeţi nici cu Ebola şi nici ciroză dacă practicaţi sportul ăsta exotic. În plus, avantajele sunt infinite, cel mai important fiind că mă scutiţi pe mine de dureri de cap si momente stânjenitoare.